Face vâlvă ştirea despre cazul unei femei din Ungaria, însărcinată, aflată în moarte cerebrală de trei luni şi rezultatul cu adevărat miraculos, al medicilor care au reuşit să aducă pe lume fătul.
Apreciez rezultatul medicilor maghiari ca fiind cu adevărat excepţional şi nu numai datorită salvării fătului, el fiind şi deschizător al unor dezbateri şi cercetări noi, privind creierul.
Mă surprinde însă partea a doua, aceea a morţii declarate şi a prelevării de organe.
Când scriu aceste consideraţii, iau de bună ştirea.
Creierul are un rol major în organismul uman dar nu este singurul sistem care controlează corpul. Experienţa mi-a demonstrat că în cel puţin trei cazuri, creierul nu joacă rolul cel mai important:
1.Creaţia
2.Sentimentele
3.Regenerarea
Asupra lor însă voi reveni într-un capitol privind Ontologia MSV.
Începusem pe acest blog să scriu despre Uimitoarea putere a omului şi despre Puterea creierului uman. Apoi am considerat necesar ca înainte de a mai publica alte articole, să închei faza experienţelor şi să public consideraţii punctuale.
Cazul din Ungaria mi-a atras atenţia în mod special.
Activitatea creierului este controlată medical prin două metode principale, reacţia la stimuli externi şi măsurători electrice. Suplimentar, imaginea RMN oferă date privind aspectul fizic. Când aceste măsurători indică 0(zero) reacţie şi 0(zero) activitate electrică, omul este considerat în moarte cerebrală.
Medicii din Ungaria au reuşit să menţină cel puţin trei activităţi ale mamei, aflată în moarte cerebrală, în funcţiune. Este vorba despre sistemul respirator, circulator şi cel digestiv. Altfel spus, corpul funcţiona, dirijat din exterior.
Rezervele mele pleacă de la următoarele observaţii:
1.Dacă prin aceste activităţi, corpul a fost menţinut în viaţă, înseamnă ca o parte a creierului funcţiona. Iau în considerare sistemul nervos vegetativ sau o parte semnificativă a lui, pentru că altfel, corpul, nu putea fi hrănit.
2.Sistemul limfatic funcţiona, el este controlat parţial de către creier.
3.Dezvoltarea intrauterină presupune o comunicare permanentă cu mama, nu numai pentru hrană. Cea mai importantă fază, după conservarea vieţii intrauterine, rămâne dezvoltarea. Aceasta presupune un transfer de informaţii (coduri) de la mamă la embrionul în dezvoltare. Aceste coduri poate că nu aparţin creierului dar transferul lor, secvenţele şi feedbackul, au legătură cu sistemul nervos iar acesta este manageriat de către creier.
4.S-ar putea crede că orice om aflat în moarte clinică, poate fi ţinut în viaţă din exterior.
5.Orice sistem evoluează spre conservarea sa.
Creierul, după ce receptează informaţia privind o afecţiune a unui organ sau părţi de corp, trimite informaţiile necesare declanşării activităţilor de protecţie şi refacere a zonei afectate. Gândiţi-vă la reacţia la frig, la o tăietură, la un aliment periculos, la zdrobirea unui membru, la iritaţiile tubului digestiv, la oxigenul insuficient etc... Rănile interne şi externe, se închid ca urmare a acestor activităţi.
De ce să considerăm că totuşi, creierul, nu ar avea şi aceeaşi putere spre propria regenerare?
Un fapt e cert, o parte din creierul femeii din Ungaria a funcţionat. Spre deosebire de alte cazuri de moarte cerebrală, în acest caz a mai existat un sistem de protecţie, coordonat de propriul creier al fătului sau de către creierul mamei.
Cred că s-au grăbit, prelevând organele!
Apreciez rezultatul medicilor maghiari ca fiind cu adevărat excepţional şi nu numai datorită salvării fătului, el fiind şi deschizător al unor dezbateri şi cercetări noi, privind creierul.
Mă surprinde însă partea a doua, aceea a morţii declarate şi a prelevării de organe.
Când scriu aceste consideraţii, iau de bună ştirea.
Creierul are un rol major în organismul uman dar nu este singurul sistem care controlează corpul. Experienţa mi-a demonstrat că în cel puţin trei cazuri, creierul nu joacă rolul cel mai important:
1.Creaţia
2.Sentimentele
3.Regenerarea
Asupra lor însă voi reveni într-un capitol privind Ontologia MSV.
Începusem pe acest blog să scriu despre Uimitoarea putere a omului şi despre Puterea creierului uman. Apoi am considerat necesar ca înainte de a mai publica alte articole, să închei faza experienţelor şi să public consideraţii punctuale.
Cazul din Ungaria mi-a atras atenţia în mod special.
Activitatea creierului este controlată medical prin două metode principale, reacţia la stimuli externi şi măsurători electrice. Suplimentar, imaginea RMN oferă date privind aspectul fizic. Când aceste măsurători indică 0(zero) reacţie şi 0(zero) activitate electrică, omul este considerat în moarte cerebrală.
Medicii din Ungaria au reuşit să menţină cel puţin trei activităţi ale mamei, aflată în moarte cerebrală, în funcţiune. Este vorba despre sistemul respirator, circulator şi cel digestiv. Altfel spus, corpul funcţiona, dirijat din exterior.
Rezervele mele pleacă de la următoarele observaţii:
1.Dacă prin aceste activităţi, corpul a fost menţinut în viaţă, înseamnă ca o parte a creierului funcţiona. Iau în considerare sistemul nervos vegetativ sau o parte semnificativă a lui, pentru că altfel, corpul, nu putea fi hrănit.
2.Sistemul limfatic funcţiona, el este controlat parţial de către creier.
3.Dezvoltarea intrauterină presupune o comunicare permanentă cu mama, nu numai pentru hrană. Cea mai importantă fază, după conservarea vieţii intrauterine, rămâne dezvoltarea. Aceasta presupune un transfer de informaţii (coduri) de la mamă la embrionul în dezvoltare. Aceste coduri poate că nu aparţin creierului dar transferul lor, secvenţele şi feedbackul, au legătură cu sistemul nervos iar acesta este manageriat de către creier.
4.S-ar putea crede că orice om aflat în moarte clinică, poate fi ţinut în viaţă din exterior.
5.Orice sistem evoluează spre conservarea sa.
Creierul, după ce receptează informaţia privind o afecţiune a unui organ sau părţi de corp, trimite informaţiile necesare declanşării activităţilor de protecţie şi refacere a zonei afectate. Gândiţi-vă la reacţia la frig, la o tăietură, la un aliment periculos, la zdrobirea unui membru, la iritaţiile tubului digestiv, la oxigenul insuficient etc... Rănile interne şi externe, se închid ca urmare a acestor activităţi.
De ce să considerăm că totuşi, creierul, nu ar avea şi aceeaşi putere spre propria regenerare?
Un fapt e cert, o parte din creierul femeii din Ungaria a funcţionat. Spre deosebire de alte cazuri de moarte cerebrală, în acest caz a mai existat un sistem de protecţie, coordonat de propriul creier al fătului sau de către creierul mamei.
Cred că s-au grăbit, prelevând organele!